Primele impresii…

sabin_c_v: cauta pe cineva care sa locuiasca singura?
sabin_c_v: ma da o inn mortii ei de tarfa
sabin_c_v: muista
sabin_c_v: sa le fut in gura de ratate
XadiOne: rau de tot
sabin_c_v: mama ce m ai montat
XadiOne: o sa le fac de cacat
sabin_c_v: auzi la ea
XadiOne: cu spume
sabin_c_v: adica el vine cu casa de sute de mii de euro
sabin_c_v: si ea cu ce vine?
sabin_c_v: cu o pizda
sabin_c_v: uscata
sabin_c_v: de atata futut
XadiOne: bun asa spider
XadiOne: imi place

sabin_c_v: fututa de zeci de baieti

Și dovada….

som mihaela: buna
XadiOne: hello
som mihaela: m-am tot gandit la faptul ca esti mai mic d evarsta
som mihaela: eu caut pe cineva sa locuiasc singur
som mihaela: tu stai cu parintii ca si mine
XadiOne: cauta
som mihaela: imi place sa fiu sincera sa zic d ela inceput
som mihaela: am trecut prin multe si stiu ce vreau
XadiOne: te cred
XadiOne: si eu stiu ce vreau
XadiOne: si in niciun caz nu esti tu
XadiOne: aceea
som mihaela: asta e
som mihaela: fiecare cu dorintelel lui
XadiOne: esti prea obosita pt mine
som mihaela: da la mintea ta poate
som mihaela: pa
XadiOne: esti trista

Update: cu programul de șters ID-ul din lista cuiva, credea că a reușit să scape “curată’. Dar uite, dacă aveți o casă și locuiți singuri… mihaelasomm e ID-ul ei. Nu ezitați!!! Presimt că va avea loc o schimbare…. revin cu fotografii să nu ziceți ca vorbesc aiurea… chiar e obosită!

revelație

Din ciclul “ce mai spun femeile” când sunt sau nu pe ciclu: e bine să ai o soră că așa îți dai seama ce vor femeile.

Da. Corect. Cel mai bun prieten de-al meu are o soră. Și știe ce vrea… bani.

Dragostea e o chestie fabricată. Există doar în mintea bărbaților. Ei trebuie mereu să aibă curaj, să ia decizii. Femeia stă în pat, întinsă și așteaptă. Ce așteaptă? Să fie satisfăcute. Cum altfel decât material? Sexul e o chestie de weekend… un fel de picătura care a umplut paharul… plăcerii. Dar ca să umpli paharul cu ultima picătură trebuie să le satisfaci poftele: distracție, glume, aprecieri, cadouri și alte rahaturi. So… what’s love got to do with it?

When Angels Deserve to Die

Father into your hands, I commend my spirit
Father into your hands, why have you forsaken me?
In your eyes, forsaken me
In your thoughts, forsaken me
In your heart, forsaken me

System of a Down: When Angels Deserve to Die

Our solemn hour

In my darkest hours
I could not foresee
That the tide could turn so fast to this degree
Can’t believe my eyes
How can you be so blind?
Is the heart of stone, no empathy inside?

Time keeps on slipping away and we haven’t learned
So in the end now what have we gained?

Sanctus Espiritus, redeem us from our solemn hour
Sanctus Espiritus, insanity is all around us
Sanctus Espiritus, is this what we deserve?
Can we break free from chains of never-ending agony?

Within Temptation - Our Solemn Hour

The day that never comes

Waiting for the one
The day that never comes
When you stand up and feel the warmth
But the sunshine never comes
No the sunshine never comes

Pitzi, pitzi, pitzi, lasă-ne…

Copyright (C) 2001 Steaua’s fans. Dar nu este vorba de Piți zis Satana ci de fetița asta care vrea să dea o nouă valență modei. Vrea să ne arate că noi habar nu avem cum să ne îmbrăcăm și să mai ales să complementăm nuanțele. Pula mea. După o zi obositoare am avut și eu un motiv să râd ca nebunu’ în metrou. Ceea ce nu este un lucru ok, mai ales că mâine mă bagă la psiholog, să asculte “Confesiunile unei minți periculoase“. Adevărul e că nici că se putea o perioadă mai nașpa pentru mine pentru analizele medicale. M-au luat total prin surprindere. Dar în fine, singura problemă e cu inima, în rest e totul intact. WTF? Și cu inima nu e o problemă gravă, cică e doar puțin solicitată… păi normal că e, nu sunt eu ăla care trebuie să îndure în timp ce alții se bucură? Dar lasă că o să găsesc și eu pe cineva. Mai râd eu de fătuca asta… fac pariu că într-o lună găsește un grobian cu gipan și gata. Asta e viață în mileniul III.

Taximetriști cu foamea-n gât

Frate, ce face foamea din om. Știam că taximetriștii din București, marea lor majoritate, sunt niște indivizi de speță joasă. Profitori nesimțiți. Caz concret - de la Obor până în Aviației o cursă la tarif de 1,8 RON/Km nu te duce la mai mult de 10 RON. Cum se face că, dacă ai de transportat ceva, prețul crește cu 400% ? Și ce binevoitori par. Ies din magazin cu LCD TV-ul în brațe și imediat la stradă un taximetrist mai negricios mă invită să iau loc liniștit că mă duce el la destinație. No shit! 40 de RON până în Aviației? Bă, nu car mobilă și nici nu transport chinezi în valiză! It’s a fuckin LCD!!! Nu cântărește mai mult de 15 Kg și e subțire, finuț, nu ca tine bă, labă tristă! Așa că am preferat să-l car pe propriile puteri. Nu pot spune că am suferit, dimpotrivă. Am simțit că am muncit pentru el 100%.

Ok, acum discutăm de obiecte. Când vine vorba de oameni situația e și mai nașpa. Dacă ai pe cineva rănit și vrei să-l transporți la spital nici nu se uită la tine dacă nu marci banul cât zice el. Și atunci, dată fiind situația, vei scoate banul. Asta e. Trăim în țigănie, a dracului treabă.

Visare…

“…so I’ll be there when you arrive
The sight of you will prove to me I’m still alive
And when you take me in your arms
And hold me tight
I know it’s gonna mean so much tonight…“

Abba - Super Trouper

Muzeul Satului

Trecuse mult timp de cand vizitasem ultima oară Muzeul Satului. Ieri am trecut pe acolo să revăd casele țărănești de acum mulți mulți ani. Față de alte dăți, acum am avut curiozitatea să le studiez îndeaproape, să văd exact cum au fost construite, să înțeleg de fapt cum au gândit acei oameni gospodăria. Răspunsul este simplu: simplu. Nu că în acele vremuri nu ar fi existat și clădiri mari cu o arhitectură complexă, dar am stat eu și m-am gândit oare de ce aș avea nevoie de o casă imensă cu structură din oțel-beton sau eu mai știu ce se folosește acum, când pentru acele zile în care pur și simplu vreau să evadez din orașul ăsta poluat nu am nevoie decât de un loc liniștit și lipsit de tehnologiile moderne. Astfel, am spus că peste câțiva ani (poate cinci, poate 10), am să-mi construiesc o așa căsuță, exact ca acelea de pe vremuri, dar undeva nu foarte departe, să spunem pe o rază de maximum 250 Km față de București. Nu costă mult și nu este greu de realizat. Pe bune, mai mult de 10.000 Euro nu cred că te duce așa ceva. Și mai mult nu vreau. Poate dacă mi se pune pata și o să am bani o voi dota cu panouri solare, cum am spus într-o însemnare mai veche. Să vedem…