“Dincolo de limite“ e o temă propusă de LG pentru a sprijini elevii cu talent artistic de la Tonitza. Am acceptat provocarea pentru că dacă o opinie valorează cât o pictură, atunci merită expusă. Desigur, nu e vorba de o pictură celebră, la fel cum opinia mea nu este una de marcă. Voi vorbi pur şi simplu despre limite, mai exact cum văd eu acest concept.
În primul rând, contrar opiniei generale care vede conceptul de “Dincolo de limite” drept ceva pozitiv (autodepăşire, sacrificii pentru atingerea obiectivului suprem ş.a.m.d.), eu merg către minus infinit, deci consider limita o barieră negativă.
Iată câteva referinţe - performanţele atletului Usain Bolt sau ale înotătorului Phelps sunt nişte nimicuri pe lângă capacităţile unui bărbat din antichitate. Cu arta e mai dificil, căci arta nu se cronometrează şi nici nu se măsoară. Poate greşesc, dar oricum ar fi, performanţele unor oameni excepţionali nu trebuie să devină un standard pentru cei obişnuiţi. Un exemplu:
Dacă Bill Gates a ajuns mare fără studii superioare, nu înseamnă că şi tu vei ajunge ca el dacă renunţi la studii.
Sunt o mulţime de factori care influenţează viaţa ta, favorabili, mai puţin favorabili şi deloc favorabili. Uneori, succesul depinde de o scânteie, de o oportunitate şi atât. Poţi să fii cel mai obscur individ din lume sau poţi să fii acel nume pomenit pe buzele tuturor zilnic. Un nimic poate transforma nimicul în succes. Şi invers, un nimic poate transforma succesul într-un nimic.
Teoretic, nu există limite. Deci, şeful te poate stresa din ce în ce mai mult încurajându-te să-ţi depăşeşti limitele – până când or să-ţi plesnească venele. O femeie îl poate aştepta pe Făt Frumos până moare. Un bărbat poate alerga după femeia pe care a visat-o toată viaţa şi când o să o ajungă va primi un sincer “nu mă interesezi”. OK, sună rău.
Hai să trecem dincolo de limite, să nu fim laşi. Iată cum arată situaţia. Şeful va fi încântat că ai făcut un mare efort şi ai crescut productivitatea… Ghici ce? Îţi va cere şi mai mult. Şi nu neapărat în schimbul unor mai mulţi bani. Iar chiar dacă îţi oferă un super salariu, la un moment dat vei ceda. Munceşte tu să spunem 14, 15 sau 20 de ore efective pe un câţi bani vrei, dar pe o perioadă specificată (nu la modul că muncesc o lună şi apoi fug cu banii) şi să vedem ce se alege de tine
O tipă se combină în sfârşit cu tipul pe care îl visa noaptea— şi… dezamăgire… nu e ca în vise. Nu are mai nimic din ce îşi imagina fata: nici bani, nici caracter, nici penis.
Un bărbat aleargă după femeia ideală şi o găseşte… culmea, fata spune: “pe tine te vreau”. That’s the happy end 
Ideea este că dincolo de limite există şi reuşite şi eşecuri. Şi peste toate, o nouă provocare. Pentru că nici femeia de carieră, nici femeia sentimentală şi nici bărbatul idealist nu se vor opri după ce şi-au îndeplinit obiectivul.Va urma o nouă misiune… o nouă limită… un nou motiv de agitaţie.
Oare nu ar fi mai bine să trăim simplu, fără să ne dorim să depăşim nişte limite? Chiar credeţi că depăşiera limitelor ne face mai fericiţi? Eu unul sunt convins că nu. Şi asta o spun pentru că e o experienţă cu care am avut de a face. De mai multe ori. Am stat de fapt să mă gândesc ce m-ar face cu adevărat fericit. Dar asta e în afara subiectului, poate cu altă ocazie o să intru şi în astfel de amănunte. Între noi fie vorba, acea ocazie nu va exista, pentru că pe prea puţini îi interesează ce îl face pe altcineva fericit sau nu.
Este adevarat ca majoritatea persoanelor sunt intr-o continua cursa de depasire a unor limite, insa nu trebuie sa generalizam si sa spunem ca oricate limite am depasi, tot timpul ne vom dori mai mult, mai mult…exista si persoane care odata ce si-au atins niste obiective sunt pur si simplu multumite si fericite cu viata lor din acel moment si isi doresc sa prelungeasca acel moment la nesfarsit, nu mai vor sa se tot lupte sa depaseasca alte limite in continuu…pur si simplu isi considera viata implinita si traiesc fericiti pana la adanci batraneti…
…Dar cum natura omeneasca este de cele mai multe ori cel putin ciudata, oamenii vor cauta sa-si complice singuri viata si sa se faca nefericiti, neimpliniti… de parca undeva in adancul nostru ar exista o inclinatie puternica pentru masochism.