Organizezi un eveniment de presă şi eventual inviţi şi publicul, până aici nimic anormal. Dar:
- nu suni jurnalistul cu patru ore înainte de eveniment pentru a-l invita ci anunţi şi tu cu două, trei zile înainte;
- când jurnalistul ajunge la faţa locului, pui nişte oameni la intrare care să-l primească şi să-l îndrume dacă e cazul. Concret, am ajuns acolo şi nu doar că nu era nimeni la uşă, dar angajaţii habar n-aveau că este programat un eveniment de presă. După ce m-am învârtit 10 minute prin ditamai magazinul, am reuşit să dau de tipul care a făcut prezentarea. Nici măcar acum nu ştiu cine e, şi de aici trecem la următorul punct;
- când eşti organizator şi întâmpini un jurnalist, câtă vreme nu eşti o domnişoară cu rol decorativ, spui şi tu cine eşti şi care e rolul tău pe acolo;
- nu amâni cu o grămadă de timp evenimentul pentru că au venit prea puţini oameni;
- te asiguri că oamenii responsabili cu sonorizarea sunt în regulă. Cei de la Diverta nu păreau a fi existat – de aici microfonii supărătoare, amplasarea necorespunzătoare a boxelor ş.a.m.d.
- la plecare, înmânezi jurnaliştilor mapa de presă. Dacă nu, trimiţi măcar materialul pe mail.
Nici acum nu a sosit (de săptămâna trecută) comunicatul şi chiar dacă ar veni într-un târziu subiectul e deja expirat. Sigur, puteam să caut în alte surse, puteam să scriu din notiţele mele – dar aici e vorba de cu totul altceva, de nişte lucruri despre care în mod normal nu ar trebui să discut. Cazul de faţă e o excepţie. Am fost la multe conferinţe de presă şi niciodată nu s-a întâmplat să am parte de un asemenea show de amatori.
si la ce eveniment ai fost?