Back in time: faza cu şobolanii

Mă dor aşa de tare ochii de la monitorul ăsta nenorocit încât nu-mi vine în minte decât o scenă uimitoare. Eu eram un copil nebun, Ceauşescu la putere, iar subsolul plin cu şobolani. Aceştia mişunau de mulţi ce erau în spatele blocului. Ce vremuri… pisica blocului dormea între ei într-un fel de simbioză absolută fără să mişte o gheară. Eu însă, nu aveam aceeaşi părere. Pe lângă faptul că am prins pisica şi am aruncat-o de la etajul 3 ştiind că n-o să păţească nimic (şi chiar nu a păţit nimic), m-am apucat de pescuit şobolani - cu undiţa. Ac clasic de pescuit şi pâine momeală. Se pare că foamea în acele timpuri era generalizată, iar şobolanii de la bloc s-au bucurat de mâncarea din belşug cu mult înaintea nehaliţilor care acum sunt obezi de la atâta junk food şi cărucioare pline vârf cu mezeluri naşpa din hypermarket-uri.

Până la urmă, au început să cadă pradă talentului meu de pescar înnăscut. Ajunsesem un expert în capturarea şobolanilor. Îi agăţam de guşă şi îi ridicam până pe pervazul vecinei de la etajul 1. Mă bazam pe faptul că oricum nu era în toate facultăţile mintale. A fost mişto, însă timpul a trecut şi nu pot să nu remarc cum acum unii joacă rolul şobolanilor comunişti.