Nu trece o zi în minunatul Bucureşti fără să asişti la diverse reacţii nervoase, altercaţii sau bătăi ce au drept protagonişti şoferii epuizaţi psihic. Viaţa mea e aproape “frumoasă” până când ies de pe străduţele pustii şi mă îndrept către centrul micului Paris infectat cu cretini.
Până să ajung la Universitate, am marea plăcere de a admira coloana de peste 2 Km ce se formează pe şoseaua Pipera. Binînţeles, idiotul cu numărul de ordine 30 de la semafor se apucă să claxoneze, dar nu te gândi la chestii de bun simţ – omul e obez şi nervos deci trebuie să facă o hărmălaie direct proporţională cu aspectul său execrabil. Ţine apăsat pe claxonul ăla nenorocit până îi transpiră palma slinoasă, apoi lasă geamul jos şi începe să înjure cu patos. Cuvintele şi intonaţia distorsionată îi trădează gradul de cunoaştere şi inteligenţă subunitar. Eu îi doresc un singur lucru: “AVC (atac vascular cerebral) rapid şi fără complicaţii”. Dar omul are maşină, înseamnă că e capabil, mă contrazice o persoană. Aha.
Dacă am ajuns să acordăm laude gratuite prin prisma faptului că oamenii au sau nu maşină (sau uite ce căcat şi-au luat, ce şmecheri este), atunci asta spune multe despre unde s-a ajuns cu evoluţia-involuţia specimenilor din Bucureşti şi nu numai. Adevărul e că oraşul nu mai este populat doar de bucureşteni (nu că ar fi toţi educaţi şi cu bun simţ), dar au apărut şi o grămadă de ţărani manelişti care au impresia că dacă au ajuns aici au dreptul la anumite privilegii. În plus, se manifestă ca nişte maimuţe urlătoare.
Oraşul se aglomerează de la an la an şi nu e de mirare că s-a depăşit cu mult capacitatea de trafic a străzilor, dar în curând chiar nu o sa mai avem loc unii de alţii, de bănci şi de clădiri de birouri. Asta e. Recunosc, mi-e silă de ce a ajuns Bucureştiul şi tot ce pot face momentan este să mă retrag la sfârşit de săptămână într-un loc liniştit şi ferit de animalele bipede ce mişună prin capitală.
bai georgica, bai baiatule. mah tu ai dreptate mah dar crede-ma ca si eu stau la acest gen de cozi si uneori … imi ies din minti si-mi vine sa accelerez la maxim si sa intru in ala din fatza de nervi (dar ma clmez deobicei cand ma gandesc ca trebuie sa merg apoi la politie si prin serviceuri). Ai sa ai masina si ai sa vezi ce frustrant este sa vrei sa ajungi acasa si pur si simplu sa nu poti, pt ca esti prins in trafic. Serios, numai gandeste : esti in drum spre casa, ai astptat sa pleci o zi intreaga si cand pleci, mergi 4 intersectii si bag : super coada. nu poti lasa masina acolo, nu este metrou pe langa locul unde esti blocat, nu poti face nimik decat sa stai acolo in masina si sa faci 5m pe minut. Cam cum crezi ca te vei simti atunci? Cam cum crezi ca vei reactiona cand il vei vedea pe ala din fatza ca a adormit? huh? Cam cum vei face cand vei ajunge in intersectie si o sa vezi un pieton ca traverseaza pe rosu? huh? zi-mi
Nu stiu ma, tb sa iesi in trafic doar cand e necesar, iar atunci stii la ce sa te astepti si stai chill out.
Sau cum reactionezi cand stai ca boul la coada, si 14-15 smecheri te depasesc, si intra in fata inainte de refugiul de tramvai? Si asta la fiecare intersectie la care se poate.
De parca daca ar trece si de refugiu le-ar lua permisul mai rau….
Adevarul este ca poti face chestia asta si de fata cu Politzia. Oricum sunt depasiti de situatie si nu fac nimic….