În seara asta m-am jucat cu bătrânul meu Olympus C-310. M-a apucat aşa dorul de fotografii încât la un moment dat aş fi vrut să ies din casă să fac nişte capturi nocturne. Dar viscolul şi gândul că ies la pozat cu o săpunieră s-au dovedit a fi decisive pentru ca eu să rămân acasă. Am pus Buddha Bar IX (superb, excepţional, nu am cuvinte), am rostit un mic descântec şi apoi am trecut la pozat… pe întuneric. Acum, privind pozele (mai ales ultima), nu ştiu ce să spun… chiar am ajuns un Harry Potter sau ar fi cazul să-mi iau naibii acel DSLR?
