Scriu rar review-uri de filme, dar uneori mă gândesc la binele celorlalţi şi pe această cale vreau să vă spun că sunt aproape trei ore din viaţă pe care veţi regreta că le-aţi pierdut vizionând 2012 (cu excepţia vizionării filmului Year One, desigur). Iată de ce:
- 90% din acţiunea filmului se petrece în jurul unor americani retardaţi care sunt atât de previzibili încât îţi dai seama cu uşurinţă cine scapă şi cine nu;
- dialogurile sunt de o imbecilitate rară – fapt oarecum realist dacă ne gândim la personaje;
- comportamentul personajelor este unul care te face să arunci cu pantoful în ecran – nu sunt serioase sau haioase ci extrem de iritante prin stupiditatea lor. Practic, ele ajung unde ajung datorită unui noroc chior, nicidecum în urma deciziilor care dacă ar fi fost transpuse într-un scenariu realist ar fi însemnat moartea lor încă din prima parte a filmului;
- caracterele secundare nu sunt decât nişte elemente debarasabile de care actorii principali se agaţă cu disperare pentru a ajunge la happy-end.
- nu în ultimul rând, repet ceea ce majoritatea ştiţi, scenariul are la bază o teorie modificată de americani şi transformată într-un instrument de prostire în masă.
Singurele aspecte pozitive sunt o parte dintre efectele speciale, dar sincer, privind în urmă la “Ziua Independenţei” (1996), îmi dau seama că Hollywood Action a involuat rău de tot.
2012 e un film foarte foarte slab. Din păcate, a reuşit să mă păcălească. Culmea, nu aveam cine ştie ce pretenţii (ştiam că scenariul este bazat pe previziunile Mayaşe aşa cum au fost înţelese de americani – adică prost), dar mă aşteptam la o acţiune interesantă cu ceva suspans şi presărată pe alocuri cu faze amuzante – ca în Independence Day.
[Spoilers]
O singură dată am zâmbit, atunci când a murit piţipoanca rusului. În rest, faze toată jena:
- pământul se crapă, clădirile se prăbuşesc, iar o fetiţă de 7 ani priveşte în urmă şi strigă: “Pălăriile mele!!!”
- în aceeaşi scenă, când americanii încearcă să evadeze către aeroport, maşina cu care pleacă loveşte Porsche-ul unuia dintre personaje, iar acesta priveşte disperat cum bijuteria lui se prăbuşeşte în prăpastie.
- Piţipoanca unui miliardar rus aleargă după căţeluşul ei pe marginea unei capsule uriaşe ale cărei porţi dau să se închidă, riscând să rămână pe dinafară;
- Personajul principal, Jason Curtis (John Cusack) aleargă după un avion mai repede decât pământul care se crapă în urma lui
- Preşedintele american preferă să rămână pe pământ şi să moară lângă oamenii de rând în loc să se salveze;
- Culmea, toate personajele care ajută caracterele principale mor în acest film. Evident, copiii sunt salvaţi.
- Etc. etc. etc.
2012 – un film de nota 3 cu indulgenţă.
