Înainte de mult aşteptatul concediu îmi pusesem în cap să-mi fac un jurnal de călătorie, dar cum sunt un pic uituc am lăsat acasă instrumentele de bază – pixul şi agenda. Aşa că acum în loc să public însemnările din parcurs, vă voi spune la rece impresiile mele din vacanţă. S-ar putea chiar să vă ajute dacă doriţi să plecaţi în Corfu fără să ştiţi mai nimic despre drum şi insulă.
Drumul
Cele două modalităţi “obişnuite” pentru a ajunge în Corfu sunt:
- auto (maşină personală / autocar) combinat cu maritim (feribot) – varianta compromisului;
- avion – varianta optimă dacă ai banul.
Dacă dispuneţi de un buget mai mare vă recomand a doua variantă – este mult mai puţin solicitantă şi evident mai rapidă. Despre cum a fost cu autocarul (din motive financiare am ales acest mijloc de transport) vă voi povesti în cele ce urmează.
Drumul este de aproximativ 1200 de Km, distanţă pe care am parcurs-o la dus în aproximativ 20 de ore. Însă aici (la dus) trebuie să adaug că am deviat de la traseul normal (Bucureşti – Giurgiu – Ruse – Varna – centura Sofia – Igoumenitsa Port – Corfu) către Kalambaka, unde am petrecut noaptea şi apoi, dis-de-dimineaţă, am vizitat Meteora şi mânăstirea Marele Meteor (imaginea de mai jos). La întoarcere am făcut cam 17 ore, traseu de nopate, direct, cu scurte popasuri doar pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice. Nu mă întrebaţi cum a fost – am zis că o iau razna mai ales că nu am putut dormi în autocar – eu obişnuit cu ditamai patul.
Tot legat de parcurs, cea mai frumoasă parte a călătoriei a fost cea petrecută pe ferry-boat. Eu unul sunt fan al călătoriilor maritime, deşi aceasta este prima de anvergură să zic aşa. Cred că dacă tot drumul ar fi fost posibil să fie făcut pe ape, nu m-ar fi deranjat să dureze chiar şi două-trei zile. Dacă afară este urât şi nu poţi admira marea, vasul dispune de un bar în toată regula, cu mâncare, băutură, canapele, scaune de masaj, jocuri ş.a.m.d., astfel că nu ai cum să te plictiseşti. Unele vapoare, şi mai tari, au în incintă inclusiv piscină.
Insula Corfu (sau Kerkyra)
Este o insulă destul de mare, înconjurată de Marea Ionică (apa acestei mări este al naibii de sărată). Corfu se remarcă prin vegetaţia luxuriantă şi un lanţ de munţi / stânci ce îi dau un farmec aparte. Imaginează-ţi că, în unele zone, valurile izbesc stâncile fără să se întindă pe vreun petec de plajă. Dar cuvintele sunt de prisos în a descrie peisajul acestei insule. Nu e de mirare că în Corfu există o mulţime de puncte de atracţie. Îţi trebuie pe puţin două săptămâni să le vizitezi pe toate.
Eu am stat în Acharavi (se pronunţă “Aharavi”), probabil cea mai puţin atractivă ca relief, însă asta în comparaţie cu alte zone impresionante din Kerkyra şi nu raportat la ce vezi pe litoralul românesc care este o groapă de gunoi infectă, survolată şi străbătută de indivizi şi mai infecţi.
Acharavi este un loc liniştit – o fâşie lungă şi îngustă de plajă acoperită în cea mai mare parte cu pietriş. De partea dreaptă se găsesc aşezările localnicilor şi restaurantele, iar peste câteva străzi mai departe dai în poalele muntelui. Deşi pietrişul este la început deranjant, ajungi să te obişnuieşti cu el şi oricum te consolezi cu nisipul foarte fin de pe fundul mării. Curăţenia este la ea acasă şi doamne ajută să rămână aşa. Românii ţiganizaţi şi ţiganii nu au ajuns încă pe aici şi sper să nici nu calce vreodată. În afară de plajă, în Acharavi se mai află un Water Park foarte cochet şi cu preţuri decente. Poţi să-ţi alegi chiar şi opţiune all-inclusive: intrare, şezlong, umbrelă, băutură, topogane, mâncare şi tot ce mai e pe acolo te costă 22 de Euro pentru toată ziua.
Camera de la Tzillio’s Studios în care am stat vreme de o săptămână s-a prezentat în condiţii bune (curăţenie, baie şi duş propriu, apă caldă până la ora 22 din cauză că încălzirea se făcea cu ajutorul panourilor solare, bucătărie proprie, balcon mare cu vedere la piscină), mai puţin ţânţarii lipiţi de perete – semn că acolo s-au dus lupte grele – lupte de care nu am scăpat nici eu. Lipsuri: aer condiţionat şi TV.
Demipensiunea a costat 10 Euro şi a fost decentă. Ar fi putut fi excelentă dacă micul dejun nu era identic în fiecare zi, iar cina nu conţinea mai mereu cartofi prăjiţi. Per ansamblu, eu unul mă declar mulţumit, mai ales că preţul de 10 Euro (două mese pe zi) era chiar o nimica toată pe lângă cele de la restaurante unde luam masa de prânz.
Să revenim acum la insulă în ansamblu. Ca să te deplasezi, cel mai indicat este să-ţi închiriezi o maşină, un motor sau o biclă. Dacă te bazezi pe transportul în comun, îţi iei o mare ţeapă. Autobuzul circulă foarte rar şi nu acoperă decât foarte puţine obiective. Şi după ce că vine la două sau la trei ore, uneori nici nu opreşte în staţie. Este clar că grecii nici nu pun preţ pe aceste facilităţi, din moment ce străinii ori vin cu maşina proprie ori îşi închriază de acolo un vehicul. Dar na, mai sunt şi sărmani ca mine care trăiesc “bine” în România.
Ca puncte de atracţie, cred că sunt peste 50, dar eu voi menţiona doar câteva care nu merită ratate:
- Paleokastritsa
- Corfu Town
- Gordis
- Sidari
- Agios Georgios
Acestea în opinia mea sunt cele mai frumoase staţiuni, dar pe lângă ele mai poţi vizita insule şi locuri de prin împrejurimi, toate splendide – insulele Paxos şi Antipaxos sau, pe partea continentală - Laguna Albastră (Blue Lagoon). Costurile nu sunt foarte mari, în medie cam 25 de Euro pentru o zi cu vaporul. Nu în ultimul rând, de la agenţii sau prin ghid poţi să-ţi faci un program special în fiecare zi şi seară: petrecere grecească, echitaţie, scufundări, croaziere, shopping etc. etc.
Partea proastă este că mai toate excursiile depind enorm de vreme. O ploicică aparent neînsemnată poate duce la anularea călătoriei. Eu am păţit-o din păcate în trei rânduri şi asta doar pentru că vremea a fost ploioasă în cursul dimineţii. A plouat aproape în fiecare zi dar până în ora 11 cel târziu. Apoi soarele a făcut legea. Cert este că trebuie să mai revin măcar o dată în Corfu pentru a vizita mai multe obiective.
În afară de obiectivele menţionate pe hartă sau de către ghizi, dacă ai spirit de aventurier poţi da peste nişte zone mai puţin cunoscute dar foarte frumoase. Eu spre exemplu am mers vreo 15 km pe jos, din Acharavi spre Sidari şi am găsit un loc de care ghidul nici măcar nu auzise - Astrakieri (în imaginea de mai jos) – o plajă superbă la marginea muntelui, o apă de un turcoaz ameţitor şi un restaurant cu specific pescăresc de nota 10 – Gregoris se numeşte şi nu are legătură cu lanţul de fast-food-shit Gregory’s.
Oamenii
Grecii sunt genul de oameni care fac tot posibilul să nu regreţi că ai trecut pe acolo. Chiar şi când s-a anulat o cursă pe care mi-o doream foarte mult, omul de la agenţie a reuşit cumva să mă binedispună şi asta nu prin returnarea banilor unde nici nu s-a ridicat vreo problemă ci prin felul lui de a fi. Am stat cred că aproape o oră la discuţii cu el, am vorbit despre băuturile tradiţionale greceşti şi româneşti (apropo, bătura tradiţională a grecilor este Ouzo), despre viaţa din România, despre cum să-ţi petreci timpul liber şi despre cum să-ţi planifici călătoriile. Am plecat de acolo cu zâmbetul pe buze, deşi iniţial intrasem destul de pus pe ceartă.
Turiştii care vizitează Corfu sunt în marea lor majoritate cehi, nemţi şi englezi. Personal, am vorbit cu două tipe din Cehia şi mi-au făcut o impresie foarte bună. Au fost deschise la comunicare şi nu am simţit în comportamentul lor acea reticenţă tipic românească. Printre tot felul de povestioare, am aflat că salariul mediu în Cehia este de 500 de Euro. Iar dacă sunteţi curioşi să aflaţi cum ne văd cehii, ei bine lucrurile stau aşa: suntem un popor amărât şi plin de infractori. Adevărat, ce pot să spun. Şi nu mă refer aici la găinarii (hoţii de pe plajă, din trenuri şi autobuze) care atentează la buzunarele străinilor ci la “infractorii rafinaţi”, de la vârf.
Concluzie
Data viitoare iau avionul şi plec într-acolo prin iulie-august. De asemenea, din Corfu îmi închriez o mobră sau măcat o trotinetă. Asta desigur dacă o să stau bine cu banii. Hmmm…
Mai multe fotografii de pe drum şi din Corfu pe George Olteanu Photo Blog.
